Dr. Ihaleakala Hew Len si Terapia Iertarii

Dr. Ihaleakala Hew Len si Terapia Iertarii

In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica

cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat

din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in

sectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile. Violenta

acestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si la

picioare, personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar cei

mai multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-si dea demisia dupa aproximativ

o luna de lucru cu acest gen de pacienti. In ciuda avertismentelor

colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu lucreze

intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan

profesional,Ddr. Ihaleakala Hew Len a acceptat totusi postul. Si atunci au

inceput sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in cazul

multora dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozele

medicatiei au scazut simtitor la majoritatea pacientilor si chiar s-au sistat in cazul unora.

Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie inchis din lipsa de.. pacienti violenti.

Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit

cu nici unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a

vazut! Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de

a i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati.

"Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane" a

declarat ulterior dr. Len. "Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un

criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine."

In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul

carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand inclusiv

cu grupuri din cadrul unor organizatii internationale prestigioase precum

UNESCO si Natiunile Unite. Dr. Len detine un doctorat in psihologie obtinut

la Universitatea din Iowa , Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau

succes ca psiholog clinician practicilor de vindecare traditionale invatate

de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna.

Metoda este extraordinar de simpla, atat de simpla incat mintea noastra,

fascinata de complex si maestra in a complica masiv si inutil lucrurile,

are impulsul de a o respinge imediat.

Lumea este o reflectare a gandurilor noastre.

noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata

noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre. In cuvintele lui

Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in

interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam

cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.

. Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o

oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat

proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate.

. Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care

il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi

insine gandim in sinea noastra despre noi.

. Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, trupul este o casa pentru ganduri:

cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand,

intr-o eroare de judecata.

"Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata", declara cu umor dr. Len.

"Te pot omori, asta-i tot."

In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile

asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce

ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am

semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi

corectate lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor

in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat

cele pe care le poti obtine singur cautand in tine insuti, sustine Morrnah

Simeona.

Pentru kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului

nostru de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau

pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru

reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns.

Cand judec o persoana, acea persoana devine un "ostatic al gandurilor

mele". Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu

este o metafora. Este o realitate. In viziunea lor, care este comuna cu cea

a tuturor religiilor, Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai

putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si

ceea ce vedem se interpune gandul.

Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile

ganduri. "Lumea este ceea ce credem ca este", afirma Serge Kahili King,

doctor in psihologie si o autoritate internationala in materie de huna.

Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce

afirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria

lor perceptie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arata ca oamenii

tind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunem

in mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte ca

atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiar

daca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce

mai bine.

In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: daca eu

gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un

"ostatic al gandurilor mele". Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze

perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel

incat sa-mi confirme perceptia mea despre el. Prin urmare, actele unei

persoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre acea persoana si

trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu

judeca este singura atitudine corecta vizavi de o alta persoana.

Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta

erorile noastre de gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar

trebui sa ne mire foarte mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii lucrand

doar asupra lui insusi.

Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii?

"Am repetat incontinuu: Imi pare rau. Te rog, iarta-ma", a declarat senin

dr. Len. "Asta-i tot". De-a dreptul socant! Banuiesc ca doctorului Len ii

place sa socheze, sa surpinda printr-o lovitura puternica si neasteptata

rutina noastra mentala. El spune ca oamenii, in special vesticii, gandesc

prea mult. Mai exact, sunt prinsi in rutina unor programe care ruleaza

inconstient. Contrar a ceea ce gandim noi, el sustine cu tarie ca

intelectul nu poate rezolva problemele. Cred ca Einstein ar fi fost de

acord cu el, din moment ce a declarat ca "o problema nu poate fi rezolvata

la nivelul de gandire care a generat-o"

De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la

nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici

gandirea, care a atras problema, printr-un proces de cainta si iertare.

"Imi pare rau. Te rog, iarta-ma. Imi pare rau pentru ca te-am facut ostatic

al gandurilor mele si fiindca, prin negativismul gandurilor mele, ti-am

influentat in mod distructiv comportamentul." Asa este in crestinism: ruga

trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii. Asta este ceea ce poate

face constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare. Restul este treaba

supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii

propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte, temnicerul

insusi.

Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem

bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu probleme

profesionale, financiare, sentimentale etc.

Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: "Imi pare rau

ca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma". Si

repetam acest lucru cu sinceritate pana problema dispare.

Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental: "Imi pare rau ca

ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma". Este

esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pe

deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire, iar dr.

Len si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca vindecarea a

inceput.

Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu

este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui

copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea

infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar

si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii

responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta - starea in care

nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal -

viata noastra se poate schimba radical: renuntam la a ne complica viata

inutil si ne redobandim bucuria de a

trai, devenim mai creativi, ne adaptam mai suplu si mai eficient

schimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre se imbunatateste

semnificativ.

In loc de concluzie

Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte

mult cu bolnavi in faza terminala si a descris experientele si concluziile

sale in doua carti devenite best-seller-uri. Una dintre ele se numeste "The

Four Things that Matter Most" si se refera la cele mai frecvente declaratii

pe care bolnavii le fac celor apropiati pe patul de moarte.

Acestea sunt:

IARTA-MA !

TE IERT!

MULTUMESC !

TE IUBESC!

Dr. Ira Bylock considera ca nu trebuie sa ajungem pe patul de moarte pentru

a folosi aceste declaratii care, in opinia sa, au un potential imens in a

ne vindeca relatiile si in a ne transforma profund viata.

Rugaciunea lui Iisus pentru ucenicii sai

Rugaciunea lui Iisus pentru ucenicii sai


me/pDHrX-1eK

"Tată, a sosit ceasul. Glorifică pe Fiul tău, astfel ca el să-ţi aducă glorie ţie; pentru că i-ai dat autoritate peste orice bărbat sau femeie de pe pământ, ca el să poată da viaţă veşnică celor pe care i-i-ai dat tu. Şi aceasta este viaţa veşnică: ca ei să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos pe care l-ai trimis tu. Eu te-am glorificat pe pământul acesta împlinind lucrarea pe care mi-ai dat-o să-o fac.

Acum, Tată, arată-mi gloria ta în timp ce stau în prezenţa ta, gloria pe care am avut-o încă dinainte de a fi lumea. Eu te-am descoperit pe tine tuturor celor pe care mi-i-ai dat din lume. Ei au fost ai tăi, şi mi-i-ai dat mie, şi ei au acceptat cuvintele tale veşnice. Acum ei ştiu că tot ce mi-ai dat vine de la tine. Le-am dăruit lor, cu credincioşie, cuvintele pe care mi le-ai dat tu; ei le-au crezut şi cred în inimile lor că eu vin de la Dumnezeu, trimis de tine pentru ei.

Nu mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care mi-i-ai dat mie; ei sunt cu adevărat ai tăi. Toţi aceştia care au crezut în mine sunt ai tăi; şi ei mă cinstesc. Mă întorc la tine în cer; dar cei care cred în mine rămân aici. Tată, păstrează-i prin puterea numelui Tău; ca ei toţi să fie una, după cum noi suntem una. Cât timp am fost cu ei în lume, i-am păzit cu puterea pe care mi-ai dat-o mie; i-am protejat, şi nici unul nu să-a pierdut, în afară de fiul pierzării, pentru ca scriptura să se împlinească. Acum eu vin la tine; dar îţi cer aceste lucruri cât timp mai sunt în lume, pentru ca ei să poată experimenta şi să le fie descoperit ceea ce este al lor.

Le-am dat cuvântul tău, şi lumea i-a urât, pentru că ei nu mai sunt copii ai acestei lumi moarte şi întunecate, aşa cum nici eu nu sunt. Nu-ţi cer să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău; pentru că nu mai sunt copii ai întunericului, după cum nici eu nu sunt. Sfinţeşte-i prin adevărul tău; căci cuvântul tău este adevărul. Aşa cum m-ai trimis pe mine în lume, îi trimit şi pe ei în lume. Şi de dragul lor mă jertfesc eu, ca ei să fie sfinţiţi şi să crească în adevăr. Nu mă rog doar pentru aceştia, ci şi pentru viitorii credincioşi, care vor crede în mine datorită mărturiei pe care o vor duce ei. Fă-i pe toţi o inimă şi un gând, aşa cum şi eu sunt una cu tine: după cum tu eşti în mine şi eu în tine, ei vor fi în noi; şi lumea va şti că tu m-ai trimis. Le-am dat slava pe care mi-ai dat-o tu, ca ei să fie una, după cum şi noi suntem una: eu în ei, şi tu în mine, fiind desăvârşiţi în unul singur, ca prin aceasta lumea să înţeleagă pe deplin că tu m-ai trimis, şi că eu i-am iubit cum m-ai iubit tu pe mine.

Fie ca şi ei să fie într-o zi acolo unde sunt eu, părtaşi slavei mele, pe care mi-ai dat-o cu dragoste încă de la întemeierea lumii. Tată al bunătăţii şi adevărului, lumea nu te cunoaşte; dar eu te cunosc, şi aceştia care cred în mine ştiu acum că tu eşti acela care m-a trimis. Li te-am descoperit lor, ca dragostea ce o ai pentru ei să rămână în inimile lor şi ca eu să locuiesc acolo de asemenea. Amin."
sursa

http://putereaprezentului.files.wordpress.com/

|